Articol scris de: Victor Ilascu de la bordul navei Costa Deliziosa, aflata in prima sa croaziera in Jurul Lumii


Nu numai in Romania se fura pe rupte… Astia de aici din Pago-Pago ne intrec la hotie… fura zile din calendar…

Ca sa vedeti… am plecat si noi din Savona (Italia) pe 28 Decembrie 2011 cu Costa Deliziosa ca sa facem un tur in jurul Lumii, ca tot omul… La Savona ne-am potrivit ceasurile cu o ora in urma fata de Bucuresti, cum era normal; ajunsi in Madeira (Portugalia) le-am mai dat cu o ora in urma; in Atlantic cu inca vreo 4-5, iar dupa ce ne-am strecurat prin cele 4 ecluze din Canalul Panama si am ajuns pe coasta vestica a Americii, in Mexic, aveam deja ramase in urma vreo zece ore bune… Am invartit rotitele la ceasuri de le-au sarit limbile… Incepusem sa ne intrebam precum Tanase: "Pai pana cand ma, pana cand"? 

Practic noi traiam mai mult cu o ora in fiecare zi. 

Unii spuneau ca va trebui la un moment sa dam orele luate inapoi, in sens invers, dar nu este corect pentru ca noi mergem tot catre vest ca sa ajungem in est si in final la Savona, de unde am plecat. Dupa Hawaii am trecut de Ecuator pentru a ajunge in Noua Zeelanda si Australia, unde am facut o "halta" de o zi in Pago-Pago.

Banditii astia din Pago-Pago ne-au furat o zi si doua ore din calendar. Practic din 8 Februarie am sarit direct la 10 Februarie. Si uite asa, cum eram noi in urma cu 10 ore, acum suntem cu 10 ore inainte. Am ajuns la vorba aceea din Cartea Sfanta: "Cei dintai vor fi cei din urma si cei din urma vor fi cei dintai"…

Am ras si ne-am amuzat copios pe seama a 7 - 8 turisti (unul dintre ei este chiar un roman din echipa de fotografi) care aveau de sarbatorit ziua de nastere. Practic ziua lor a disparut din calendar…

Eu zic merci si asa. Anul trecut intr-o alta croaziera am fost nevoiti sa dam ceasul inapoi doar cu o jumatate de ora. De fiecare data cand se modifica ora locala eram anuntati printr-un cartonas in cabina. Cand am primit cartonasul cu jumatatea de ora am crezut initial ca e o gluma… M-am uitat in calendar si desi nu era 1 Aprilie, totul era real. Vreo 3 zile ne-a incurcat acea jumatate de ora. Cum e sa cobori intr-o localitate si sa afli ca ora exacta e la si jumatate?…


…Pago-Pago?

O insula frumoasa, deosebita. Frumoasa prin faptul ca au muntii infipti direct in ocean si multa, multa verdeata precum in jungla. Placut era si faptul ca printre arborii padurii montane, zareai din loc in loc cativa palmieri si nu mai stiai daca esti la munte sau la mare...
Insula este curata desi destul de saraca. Mi-a placut faptul ca la coborarea de pe vas am simtit in atmosfera un miros de foc de lemne ca la noi in Vasilati. Un DJ care scotea ritmuri saltarete prin boxele lui mari cat sifonierul bunicii ne umplea pe toti cu voie buna. Nu canta pentru bani, ci din pasiune.
Americanii care detin jurisdictia aici (ssssssstt sa nu ne auda nimeni… pentru ca au cateva baze militare) le-au facut localnicilor drumuri si o sosea superba de coasta care inconjoara insula si care iti ofera posibilitatea sa o vizitezi in detaliu.

Oamenii de pe aici sunt un pic ciudati, parca apartinand unor epoci anterioare. Cu totii - atat barbatii cat si femeile - sunt namile care poarta nr. 46-48 la incaltaminte si XXXXL la imbracaminte... Barbatii sunt fustangii. Nu insa ca fotbalistii nostrii, ci fustangii la propriu... ei chiar poarta fusta. Pana si politistii au fusta in dotarea uniformei. Claudia a tinut neaparat sa-si faca poza cu un asemenea politist. Nu am avut incotro si i-am pozat, iar politistul ne-a si multumit.

Pe insula am dat si de un McDonalds la care se prajeau cartofii si hamburgherii la soba cu lemne. Lemnele de foc se vand la piata in cosuri facute manual din liane. In "supermarket-urile” de aici se vand alaturi de produse electronice si sobe pentru lemne, lampi cu petrol, spaghete Barilla, sorturi de baie, acadele si iPad-uri...

Transportul local il asigura niste camionete americane de 10-12 persoane, transformate in caroserii din lemn, pictate in culori vii si cu steagul american tintuit in tavan. Aceste camionete sunt foarte, foarte vechi si fara geamuri.
Nici casele nu au toate geamuri, desi pe aici ploua destul de des si este foarte cald.
Oamenii sunt destul de primitori si politicosi. Plajele superbe, apa foarte clara si nisipul alb…
Magazinele sunt saracacioase ca produse dar de aici ne-am cumparat cele mai frumoase insigne pe care le-am si adaugat la colectie…

Maine vom avea o zi intreaga pe mare si poimane ajungem in insulele Fiji…
Ora plecarii… toata lumea a urcat la bord. Costa Deliziosa trage sirena si la ora 18 paraseste golful in care a andocat… Insula ramane in urma noastra in umbra apusului… In zare se vad foarte multe case fumegand alene…

Pe curand!

Articol scris de: Victor Ilascu de la bordul navei Costa Deliziosa, aflata in prima sa croaziera in Jurul Lumii

Eram in hotel Darsena din Savona (Italia). Ne cazasem pe 27 Decembrie, anul trecut, pentru ca a doua zi sa ne imbarcam pe nava Costa Deliziosa pentru mult asteptata croaziera "In Jurul Lumii". Ne-am culcat seara un pic obositi de pe drum. Dimineata am coborat la micul dejun, dar nu prea aveam pofta de nimic pentru ca deja ne incercau emotiile imbarcarii. Am baut doar o cafea buna, asa cum o fac italienii… cremoasa si tare. In timp ce savuram cafeaua, am zarit pe geamul restaurantului, intre doua cladiri de birouri, un bloc de 10 etaje cu balcoane cu geamuri albastre. Uitandu-ma mai atent am observat pe acoperisul blocului un cos din care iesea fum. Am recunoscut imediat simbolul companiei Costa, si anume cosurile de culoare galbena ale navelor, inscriptionate cu un "C" albastru. Nu era un bloc, era un vas de croaziera al companiei Costa Croaziere docat si isi astepta nerabdator pasagerii. O clipa am crezut ca este nava noastra si ma bucuram ca este atat de aproape de noi. Nu era Deliziosa, era Costa Concordia. Cand am iesit afara cu bagajele am gasit alaturi si nava noastra, situata la cativa zeci de metri distanta. Dupa mai bine de o ora ni s-a alaturat o alta nava, Costa Serena. Am dedus repede ca era terminalul propriu al companiei Costa. Tot aici era si o imensa parcare unde am lasat si noi masina. Ne-am imbarcat. La intrarea pe nava ne astepta o fanfara cu alamuri sclipitoare si orchestranti imbracati in rosu, ca de gala. Fotografii au tinut si ei sa marcheze momentul plecarii navei noastre in Jurul Lumii. In timp ce se desfasura imbarcarea celor 3.000 de pasageri ni s-au servit sampanie si gustari. Am urcat pe nava noastra si ne-am ocupat locurile in cabina. A durat ceva instalarea caci aveam de aranjat lucrurile personale pentru 100 de zile…

Am mancat cate ceva si am iesit pe puntea principala sa facem fotografiile dinaintea plecarii, sa admiram imprejurimile de la inaltime, sa participam la desprinderea de tarm. Plecarile din porturi sunt frumoase, spectaculoase... Se trag sirenele, se aude muzica (live), se bea sampanie, iar pe unele nave chiar se danseaza. Atunci vasul prinde viata. Sunt momente impresionante si de neuitat.

Se facuse deja ora 17:00. Au inceput plecarile. Erau 3 nave care ridicasera ancorele pentru a pleca, fiecare insa in directii diferite. Era un freamat si un chiot de iti furnica pielea. Cateva mii de pasageri de pe cele trei nave isi faceau semne de drum bun sau la revedere, se fluturau batiste si prosoape, se fluiera, se faceau poze si filmari, scanteiau bliturile ca la Oscar, toata lumea facea cate ceva. Pe toate navele erau aprinse cateva mii de becuri, navele fiind de altfel impodobite pentru Anul Nou ce se apropia.

Toate cele 3 nave au tras sirenele indelung… Desi obisnuit cu sunetele de sirena dinaintea plecarii, niciodata nu am auzit asa un "concert" prelungit, si simultan. Parca era concurs.

Prima care s-a desprins de mal a fost Serena. Usor, usor s-a indepartat in larg. Am urmat noi… Sirenele continuau sa sparga intunericul care deja se lasase… Concordia a ramas la dana ca sa ne putem retrage in larg si noi… Ea continua sa urle de parca spunea: unde mergeti? As merge si eu cu voi, luati-ma si pe mine… dar ea avea itinerariul ei pe care trebuia sa si-l urmeze… Sunetul ei de sirena ne-a insotit pana in larg… si noi ii raspundeam… De une era sa stim ca era cantecul ei de lebada?

P.S.: Sirena Concordiei parca suna a jale… Ma infior ascultand acum sunetul trist al sirenelor…
Cert este ca a fost o eroare umana. Comandantul a facut niste erori inadmisibile in ceea ce priveste evacuarea navei, nemaipunand la socoteala faptul ca a parasit nava printre primii, ceea ce un comandant de nava nu trebuie niciodata sa faca.
Va plati oare pentru asta? Si daca va plati cine ii va aduce inapoi pe cei inghititi de ape?
Navele de croaziera construite in ultimii ani sunt cele mai sigure mijloace de transport de pe pamant. Dar despre siguranta si securitatea navelor de croaziera poate altadata…