
Euforia concediului “all inclusive” in Turcia, Grecia sau Bulgaria incepe incet sa dea semne de oboseala. Intr-adevar dupa un an greu de munca si stres e foarte bine venita o vacanta in care nu trebuie sa luati decat o singura decizie:
“da, mergem!” Acolo va asteapta un resort pe care nu trebuie si daca suntem sinceri nici nu il veti parasi intregul sejur. Este o situatie ideala mai ales pentru aceia dintre noi care calatoresc cu copii: fara stresul de a trebui sa cautati un restaurant, de a va intoarce la timp pentru orele de somn etc. Mai toate resort-urile de tip all inclusive au o oarecare oferta de divertisment ziua la piscina sau seara intr-un amfiteatru ori sala. Echipa de animatie este in ton cu atmosfera de veselie a unei vacante, insa daca am extrapola locatia si am transfera mental acesti tineri moderatori de spectacol intr-un mediu familiar, de exemplu un spectacol in orasul dumneavoastra, probabil nu ar mai fi la fel de incantatori.
Insa, fiind vacanta, totul merge.
Acum momentul de sinceritate: de cate ori nu ati spus -
“gata cu mancarea, nu fac nimic altceva decat sa dorm, sa mananc, sa fac plaja, sa mai mananc, sa adorm din nou si apoi din nou sa mananc”; de cate ori ati spus -
“ok, astazi mergem in explorarea imprejurimilor, am auzit ca este un orasel interesant in apropiere” - si de cate ori ati ramas tintuiti pe marginea piscinei? Stim cu totii despre ce vorbim, pentru ca multi dintre noi au urmat acest model.
Eu de exemplu prefer vacanta
“au pied” in care cu voinicie imi propun sa explorez oferta culturala, istorica, arhitecturala a unui oras. Imi place sa imi pot spune la sfarsitul vacantei:
da, am vizitat fiecare punct de atractie, am devenit un expert al orasului, un erou al vacantelor! Insa sa revenim la realitate, suntem oameni ai secolului 21 care isi lasa intreaga energie in cu totul alte locuri decat vacanta - la munca, de exemplu! Deci visul unei vacante boeme nu e chiar realizabil.
Deci cum procedam atunci cand ne numaram printre aceia lipsiti de energie, care insa au inca din copilarie o lista extensiva cu locuri pe care tanjesc sa le viziteze in aceasta lume, aceia care vor sa
calatoreasca in adevaratul sens al cuvantului si nu doar sa se deplaseze de la A la B, A fiind aeroportul, B resort-ul de vacanta? Aceia care vor sa viziteze muzee, sa exploreze bucataria locala, sa fotografieze importante puncte de atractie, sa mearga la mare, dar si la munte, sa faca cumparaturi, sa mearga la concerte - ce mai, sa traiasca din plin atmosfera fiecarui loc pe care il viziteaza? Ei bine, acei oameni, printre care si eu ma numar, pot alege sa ia avionul pana in orasul D, sa se cazeze la un hotel cu preturi in functie de cat de mult sunt dispusi sa cheltuie pe taxi sau cat timp sunt dispusi sa aloce transportului cu metroul sau autobuzul pana la punctele pe care doresc sa le viziteze. Apoi in mod normal trebuie sa luam in considerare foamea care ne cuprinde intr-o zi activa, plina de vizite incolo si incoace. Deci, trebuie sa gasim un restaurant doua si cateva snack bar-uri de-a lungul unei zile. Eu deja am obosit doar imaginandu-mi acest scenariu.
Fug dintr-o parte in alta in fiecare zi tot restul anului, nu vreau sa alerg si in concediu.Deci cum ramane cu dorinta de a vedea, explora, simti un loc si nevoia de a ma relaxa, odihni, nu ma misca, nu ma gandi la nimic? Pentru ca am fost in nenumarate croaziere si evident sunt aici pentru a va vinde croaziere, voi incerca sa ma detasez de aspectul subiectiv si va voi descrie o zi si o dimineata din ultima mea croaziera. De ce o zi si o dimineata? Pentru ca nu stam pe loc.
1. Terminalul Palacruceros Costa, din Barcelona 2. Bufet la miezul noptii cu expozitie gastronomica
Orele 13:00: Imbarcare din Terminalul Costa al portului din Barcelona. Un terminal mare cu o sala de asteptare si cateva baruri. Senzatia este de aeroport, fara insa acele controale umilitoare care nu te fac decat sa te gandesti de ce am ajuns noi oamenii aici in ciuda procesului constant de evolutie pe care il parcurgem. Imi astept randul la unui dintre ghisee, ma intampina o foarte amabila agenta Costa (si va promit ca nu veti gasi pe nimeni cu o alta atitudine). Imi primesc documentele de imbarcare si astept sa fiu chemata la bord.
Orele 14:00: La bord ma intampina niste animatori imbracati in marinari care ma invita sa ma fotografiez cu ei pentru a-mi imortaliza momentul imbarcarii. Mi se ia si o fotografie digitala de catre personalul de securitate, pentru ca nimeni sa nu-mi poata folosi cardul de bord. Cardurile de bord se scaneaza de fiecare data cand parasesc nava sau ma reimbarc precum si de fiecare data cand platesc ceva la bord.
Orele 15:00: Dupa ce mi-am primit cardul de bord de la receptie, m-a intampinat hostessa care vorbeste limba pe care eu am specificat-o in momentul in care am achizitionat biletul, mi-am primit planul navei, m-am invartit de cateva ori in atriul urias, care este si inima navei - aici aflandu-se Receptia, Biroul de Excursii, Schimb Valutar, o orchestra live, un bar, lifturile, chioscurile informative daca am uitat ceva imi veti spune dumneavoastra, astept comentarii, m-am indreptat spre cabina mea in care ma asteapta deja si bagajele pe care le-am predat la intrarea in terminal personalului Costa. Eu prefer cabinele cu balcon, le-am vazut pe toate si credeti-ma ca in ceea ce priveste mobilierul si marimea sunt cam la fel. Mie insa imi place posibilitatea de a admira marea si a servi o cafea din intimitatea balconului propriu, asta macar odata la doua zile pentru ca sunt atatea de facut si de cele mai multe ori ma afund franta in pat si ignor cu totul acest frumos extra al cabinei mele. Oricum, daca veti schimba pareri cu 10 persoane care au fost in croaziere, fiecare va avea o alta preferinta in ceea ce priveste tipul de cabina, de aceea eu spun: cum doriti asa o vom rezerva pentru dumneavoastra!
Orele 17:00: Nava paraseste portul si eu ma aflu pe puntea superioara pentru a ma bucura de acest spectacol. E ciudat faptul ca indiferent in cate croaziere ai fost, fascinatia pentru nava care tocmai se indeparteaza de tarm si lasa incet orasul in urma sa este aceasi. Precum un apus de soare aprins: acapareaza privirea chiar daca se arata in fiecare zi. Puntile sunt pline cu calatori dornici de a vedea nava plecand.
Orele 17:30: Acum un scurt tur al puntilor exterioare cu piscinele si Jacuzzi-urile lor, terenul de sport, toboganul acvatic, baruri, dupa care ma intrept spre bufetul deschis. Alegerea este la fel daca nu mult mai variata decat intr-un resort all inclusive. De la fructe de mare, la pizza, paste, dulciuri, inghetata, fructe - este nevoie doar de loc in stomac si disponibilitatea de a adauga vreo 2 kilograme. Privelistea din bufet este incredibila datorita geamurilor uriase de o parte si de alta. Mancarea poate fi servita si pe puntea exterioara.
Orele 18:00: E timpul pentru un tur mai extins al navei. Ma indrept spre puntea principala, puntea de pe care am intrat si pe care se afla si atriul. Cam toate navele au aceasi logica de constructie: facilitatile culinare si de divertisment sunt amplasate in jurul atriului. Daca fac stanga de la Receptie ma indrept spre restaurant trecand prin unul sau doua baruri, daca o iau la dreapta ajung la sala de bal, cazino, cateva alte baruri, teatru si celalat restaurant. Barurile se continua si pe urmatorul etaj la care se poate ajunge urcand scarile din atriu sau sala de bal, ori luand liftul panoramic - preferatul meu pentru ca imi ofera o incredibila priveliste asupra interiorului navei. Pe urmatoarea punte gasesc alte baruri dupa cum spuneam, magazinul foto, galeria cu magazine, galeriile de arta, biblioteca, sala de jocuri, si nivelul al doilea al restaurantelor. Este o mare nebunie prima zi pe nava, credeti-ma, pentru ca este usor sa va creati impresia ca nimic nu se termina, numai nu-i gasiti capatul. Si e adevarat, eu cel putin nu am fost inca pe o nava despre care la sfarsitul croazierei sa pot spune ca i-am vazut fiecare coltisor.

3. La nivelul 2 al Atriului inaintea spectacolului de la teatru. 4. Avantajele unui balcon pe mare.
Orele 19:00: Ma grabesc spre cabina pentru ca se apropie cina. Eu prefer primul serviciu de cina, adica cel de la 19:45 spre deosebire de cel de la 21:45 pentru ca, sa fim seriosi, vreau sa am ceva loc in stomac si pentru bufetul de la miezul noptii. Cat am fost plecata steward-ul meu de cabina mi-a aranjat si sortat toate lucrurile pe care le lasasem aruncate si mi-a lasat programul zilei urmatoare “Today Programme”, cum se numeste el.
Orele 20:00: Ma indrept spre restaurantul meu. In cabina, am uitat sa mentionez, la sosire, pe langa mii de alte documente informative am gasit si un bilet cu masa si restaurantul care au fost rezervate pentru mine. La intrare ma asteapta un chelner amabil, care ma pofteste spre masa mea. Am la alegere un meniu cu mai multe preparate pentru fiecare fel de mancare. Pentru ca sunt o persoana cu intoleranta la lactoza, in meniul meu sunt marcate preparatele pe care le pot consuma. Acelasi lucru se intampla cu orice nevoie dietetica speciala, ceea ce nu pot decat sa apreciez enorm. Imi aleg aperitivul, supa, salata, felul principal, desertul. Toate preparatele sunt delicioase si extraordinar de usoare, bucataria Costa avand mari influente mediteraniene. Restaurantul este intins pe doua etaje, se aude muzica in surdina, serviciul este impecabil si se misca cu o viteza incredibila. Fiecare masa are propriul sau chelner care pana la sfarsitul croazierei va va ghici orice dorinta.
Orele 21:30: Ma indrept spre teatru, unde voi urmari un numar de musical oferit de trupa de artisti profesionisti ai navei. Compania Costa are un departament special de creatie, care la inceputul fiecarui sezon concepe show-urile de pe fiecare nava si selecteaza artistii din mii de candidati. Showul a inceput cu un minunat spectacol de laser si muzica, urmeaza numere de dans si muzica live. In fiecare seara teatrul ofera un alt spectacol si printr-o combinatie intre dans si muzica dar si laser si decoruri care se schimba de fiecare data cand se roteste scena, cu siguranta si cei mici vor gasi rabdarea de a se uita.
Orele 22:30: Mi-am dat intalnire cu prietenii in sala de bal unde tocmai canta o minunata trupa cele mai iubite hituri de vacanta ale anilor ’70 si ’80. Toata lumea danseaza. E o atmosfera minunata iar in micile pauze pe care le iau, profit de ocazie pentru a testa minunata selectie de cocktailuri Costa.
Orele 00:00: Pe puntea exterioara are loc o nebunie culinara. Intreaga punte s-a transformat intr-o expozitie gastronimica: de la pepeni sculptati, la aranjamente in fel de fel de forme, la fantana de ciocolata, sculpturi de gheata, canape-uri, finger food peste tot - e o nebunie. Deci ce spuneam despre nevoia de loc in stomac?
Orele 01:00: Dupa o plimbare pe punte in adierea brizei, cautam putina liniste in piano bar, unde un talentat pianist parca ne induce starea de bine si de somn.
Orele 09:00: Am comandat micul dejun in cabina. E gratuit si usor. Nu trebuie decat sa completez un formular pe care il gasesc in cabina si il agat de exteriorul clantei. Acolo pot selecta ora la care doresc sa mananc, ce produse si cantitatea dorita. Deci dupa cum spuneam mai sus, pentru astfel de ocazii un balcon este minunat.
Orele 10:00: Portul X, pentru ca nu doresc sa va influentez alegerea destinatiei - toate sunt minunate si fiecare dintre noi are “must see-urile” sale personale. Cobor de pe nava. Astazi nu aleg o excursie optionala, ci optez sa o iau pe jos. Portul se afla chiar in centrul orasului si exista si autocare Costa ce ne duc de la nava in centru. O sa fac o plimbare relaxanta prin centrul orasului, ma voi opri in orice loc care imi atrage atentia, voi lua un mic pranz intr-un local de aici iar dupa-amiaza ma voi intoarce la nava pentru o alta seara plina cu divertisment cat incape. Poate voi folosi si facilitatile de sport astazi.
Veti afla insa in urmatorul post, pentru ca ar cam trebui sa ma reintorc la munca si sa las aceste minunate amintiri pentru saptamana viitoare.
Concluzia: toate elementele “all inclusive” sunt incorporate intr-o croaziera si asta la cel mai inalt standard, atat oferta artistica cat si serviciile sau mancarea. Costa are scoli proprii in care isi formeaza personalul. Fiecare pasager completeaza la sfarsitul croazierei un formular de evaluare al fiecarui aspect al croazierei iar pana acum, de mai bine de 60 de ani, niciodata nu au intrunit o medie de satisfactie de sub 98%. Nu e rau deloc. Deci senzatia “all inclusive” o gasiti la bord cu un plus mare de calitate. Dar si elemente din concediul boem in care ajungeti in acele locuri la care ati visat inca din copilarie sunt prezente. In fiecare zi altundeva, nu impachetati, nu faceti transferuri, nu va stresati.
E usor si e compromisul perfect, care va permite sa fiti aventurieri relaxati.
Mai mult despre croaziera mea in urmatorul post.
Andrada Munthiu,
Business Development Director
Club Croaziere
Singurul Club de Croaziere din Romania