
Probabil era mult mai indicat sa scriu acest jurnal de bord imediat dupa ce m-am intors din prima mea croaziera in septembrie 2009, insa toata euforia croazierei m-a facut sa uit complet de acest aspect. Acum, cand cu atat de multa tristete in suflet ma uit la draga mea nava de croaziera, simt ca ii datorez aceasta poveste, pe care nu o voi infrumuseta sau exagera, pe care o voi spune exact asa cum eu am trait-o.
Pentru mine personal toate navele de croaziera cu care zi de zi lucram sunt ca niste copii, le cunosc toata povestea inca din momentul in care s-a hotarat crearea lor, le stiu particularitatile, dotarile, personalitatea. Chiar daca "imi" iubesc toate navele,
Costa Concordia a avut mereu si va avea mereu un loc special in inima mea .... este primul meu "copil".
Povestea mea de dragoste cu nava Costa Concordia a inceput in luna septembrie a anului 2009, cand am insotit la bordul sau un grup de aproape 100 de persoane. Din primul moment in care autocarul nostru a ajuns in apropierea portului, toata lumea isi lipea fata de geam, iar ochii le erau cuprinsi de uimire entuziasta la vederea acestei uriase aparitii albe. Furnalele galbene cu "C-ul" Costa parca ne zambeau si ne spuneau bun venit la bord. Cu toate ca ne-am prezentat la terminalul Costa din Barcelona cu o adevarata armata de oameni, personalul a fost impecabil si in mai putin de o jumatate de ora toata lumea se afla deja la bordul
Costei Concordia.
Din momentul in care am pasit in atriul navei, cu totii ne-am simtit ca intr-o lume fermecata: animatori cu costume marinaresti ne opreau pentru poze, personalul de la imbarcare ne ura bun venit la bord, hostessa de limba engleza ne astepta pentru a ne facilita acomodarea ... totul era accelerat, dar incredibil de placut. Atriul navei mi s-a parut impozant prin golul urias care oferea o priveliste directa asupra cerului. La pianul din atriu zaream un pianist, ale carui acorduri muzicale ne insoteau primele clipe la bord. Toata lumea zambea, toata lumea privea incantata in jur.

Ne-am indreptat apoi spre cabinele noastre. Am avut sansa de a primi de la Costa un upgrade neasteptat - un apartament cu balcon, care ne depasea toate asteptarile. In apartament am gasit o sticla de prosecco si capsuni trase in ciocolata pe langa frumoase mesaje de bun venit. Apartamentul era spatios, decorat cu materiale de inalta calitate, un budoir mare cu un dressing room spatios si o baie cu cada cu hidromasaj, doua chiuvete ... Balconul de asemenea era extraordinar: avea atat scaune si o masa pentru un mic dejun "al fresco" cat si scaune de plaja in cazul in care doream sa petrecem o zi linistita departe de restul lumii. In scurt timp ne-a intampinat butler-ul nostru, Dinah din Filipine. Nu pot sa va descriu in cuvinte limitele pana la care aceasta persoana a dus conceptul de ospitalitate, fiindca nu exista termeni de comparatie pe care noi sa-i putem intelege in totalitate. Este suficient sa spun ca a fost suparata pana la lacrimi de faptul ca intr-una dintre zile a intrat in apartamentul nostru cu echipa de curatenie fara sa-si dea seama ca noi suntem inauntru. Rusinea ei era de neconsolat, cu toate ca de nenumarate ori am incercat sa-i spunem ca nu suntem deloc deranjati de "intalnirea" cu ea.
Prima iesire pe mare a fost pentru mine incredibila: sa simti briza in timp ce te uiti spre orasul pe care incet incet il lasi in urma, sa simti entuziasmul tuturor celorlalti pasageri, care se aflau si ei pe punte a fost o experienta unica. Am urcat pana la furnale pentru a ma asigura ca am vazut plecarea din toate unghiurile. Marea a fost lina iar soarele ne-a insotit o buna parte din drum.

In urmatoarea zi dupa imbracare a avut loc exercitiul de urgenta. Ne-au fost comunicate semnalele sonore de urgenta, a trebuit sa ne luam vestele de salvare din cabina si sa ne prezentam la punctul nostru de evacuare. De indata ce am deschis usa cabinei, ne astepta personalul, care a facut cordon de-a lungul scarilor si ne-au indrumat pana la puntea cu barcile de salvare. Acolo am fost aliniati in randuri in functie de inaltime si nu s-a plecat pana cand nu au fost colectate cardurile de prezenta ale fiecarei persoane si pana cand fiecare persoana nu a fost la locul ei cu vesta de salvare corespunzator inchisa. Pe o alta nota, va pot spune din proprie experienta, ca linia Costa isi mult mai in serios drill-urile decat alte linii, care fac instructajul de urgenta ca si curs teoretic tinut intr-unul din saloanele navei.
Itinerariul nostru a fost aproape acelasi cu cel de acum: Barcelona - Marsilia - Savona - Napoli - Tunis - Palma de Mallorca - Palermo - Barcelona (imi cer scuze daca am incurcat ordinea porturilor, gandindu-ma strict geografic, insiruirea lor este putin lipsita de logica).

Personal, am iubit Marsilia; de la Savona am luat o excursie spre Portofino, care arata ca o carte postala ilustrata; Tunis nu a fost pe gustul meu, mai ales ca am prins perioada Ramadan-ului iar oamenii flamanzi nu sunt cea mai buna companie

; din Palermo am luat un autobuz spre plaja din Mondello, iar ziua a fost mai mult decat agreabila; in Palma de Mallorca am mers din nou la plaja impreuna cu grupul nostru dar si cu o mare parte din personalul navei si ne-am simtit cu totii excelent profitand de mare si soare la mijloc de septembrie; in Napoli am vizitat orasul, a carui centru vechi se afla in patrimoniul cultural UNESCO si care, in ciuda renumelui sau, din punctul meu de vedere are un farmec aparte; chiar si in Barcelona ne-am facut putin timp de vizite.

La bordul navei totul a fost magic: de la programul din timpul zilei cu lectiile de dans, cursurile de aquagym, concursurile, muzica etc. Seara, nava parca prindea si mai multa viata. Totul incepea cu cina (noi am fost in primiul serviciu de cina, de la orele 19:30). Aveam, daca nu ma insel, trei chelneri pentru fiecare masa care glumeau cu noi, ne faceau sugestii si care, in primul rand, parcurgeau kilometrii intregi in fiecare seara cu tavi grele pe umeri pentru a aduce fiecarui pasager comanda intr-un timp incredibil de scurt. Doar cei care au fost in
croaziera cel putin odata pot sa inteleaga eforturile enorme depuse de personalul navei in fiecare zi. Acesti oameni au tot respectul meu, fac o munca atat de grea si de solicitanta si fiecare dintre ei, pe fiecare
croaziera pe care am fost de atunci incolo, are o poveste incredibila de viata si isi sacrifica sanatatea pentru a-si putea ajuta familiile si a le oferi o sansa la o viata mai buna.

Dupa cina urma in fiecare seara programul de la teatru: numere muzicale, de dans, magie etc. Fiecare seara avea culoare la bordul navei Costa Concordia. In prima seara am avut parte de un bufet "al fresco" pe puntea piscinleor la care bucatarii navei si-au prezentat capodoperele: sculpturi din gheata in diferite forme, fructe sculptate care intruchipau animale sau profiluri umane, constructii din fel de fel de preparate, o fantana de ciocolata ... o adevarata nebunie.
Daca incep sa intru in detaliile preparatelor culinare de la bord va trebui sa cititi un intreg tratat. Este suficient sa spun: zi de zi bufeturi cu peste si fructe de mare, paste proaspat preparate la marginea piscinei, meniuri á la carte cu cinci feluri sofisticate in fiecare seara. Oaspetii din apartamente primesc si o invitatie din partea casei la Restaurantul Club Concordia, pe care am onorat-o si am ramas cu gura apa de la vita de Kobe sau inghetata preparata cu hidrogen, care dupa ce a creat o "ceata" spectaculoasa in momentul in care a intrat in contact cu pasta, ne-a incantat papilele gustative cu aroma sa incredibila.
Fiecare seara la bord a fost plina, fie ca am participat la un tur de noapte al bucatariilor, la licitatia de arta, la marile reduceri ale magazinelor de la bord, la serile muzicale dintr-unul din multele baruri ale navei, la seara itialiana, la toga party (chiar au fost multi pasageri imbracati in toga), la cocktailul Capitanului Giuseppe Russo (nu ne-am intalnit niciodata cu capitanul Schiattino la bordul vreunui vas Costa). Despre Capitanul Giuseppe Russo nu am decat cuvinte de lauda - in afara de Cocktailul cu Capitanul si Cocktailul cu oaspetii din apartamente, nu l-am vazut la bord decat in trecere si mereu cu o alura impozanta si serioasa. A mai fost si seara personalului, in care pe scena teatrului, ni s-au prezentat multi dintre cei care zi de zi, sase zile pe saptamana, saptamani in sir, se asigura de confortul si siguranta noastra.
Am presarat povestea mea scrisa cu imagini de la bord si am creat si o galerie foto dedicata navei
Costa Concordia asa cum o cunosc eu.
Galeria o puteti accesa aici.

Voi concluziona astfel: nava
Costa Concordia este o nava speciala, in primul rand fiindca este "fiica cea mare". Ea a fost prototipul dupa care, atat
Costa cat si Carnival (compania mama a
Costa), si-au construit cele mai mari si moderne nave.
Croaziera mea a fost atat de frumoasa, incat indiferent de cate croaziere am facut de atunci, de fiecare data cand am pus piciorul la bordul unui vas de
croaziera nu am contenit sa-l compar cu Costa Concordia. Pentru noi personalul navei a fost impecabil, programul minunat, nava o bijuterie pe mare (sunt constienta ca designul maximalist a lui Chris Farkas poate fi perceput drept opulent de unele persoane, dar mie mi se pare ca o nava de croaziera este o lume extraordinara si trebuie, in concordanta, sa aiba parte de interioare care nu seama cu nimic din ceea ce cunoastem de la tarm).
Daca Costa Concordia nu va mai putea fi recuperata niciodata, sunt sigura ca voi varsa mai mult decat o singura lacrima pentru ea. Speranta mea si dorinta cea mai mare este ca nava sa poata fi salvata si ca eu sa pot sa ma numar printre primele persoane care vor naviga la bordul ei.
P.S.: Dupa ce m-am intors de pe Concordia am hotarat sa colectionez machete ale navelor
Costa, pe care le puteti vedea expuse la sediul nostru - unele dintre ele fiind donate de catre cei mai infocati navigatori ai nostri, unii dintre care au facut chiar si cinci croaziere intr-un singur an. Din pacate nu am avut inspiratia de a aduce acasa o macheta a navei Costa Concordia si, de fiecare data cand privesc spre vitrina noastra ii simt lipsa.
Andrada Munthiu,
Business Development Director
Club Croaziere
andrada.munthiu@clubcroaziere.ro